Astăzi am căpătat încredere mai mare în noi. De ce? Am învățat să programăm la Biblioteca „Transilvania” la Serviciul „Robotica” . Am învățat să fim prietenoși, cu mai mulți colegi de ai mei, pentru că aici suntem mai uniți, putem să ne dăm sfaturi unul altuia, nu suntem rușinoși, și am făcut-o, credeți-ne, fiindcă ne visăm programatori, ingineri și web designeri.
Aici am aflat informații despre senzorii unui robot, și, evident, am și încercat unul din ei, senzorul tactil, ceea ce muuult ne-a plăcut, mai ales momentul, când am pus doi roboței față în față, pentru a se lovi și a se da înapoi. Vaaai! Cât entuziasm! La fel, ideile nu s-au terminat aici. Am încercat să filmăm pe telefonul mobil traseul parcurs de roboțel, plasând telefonul chiar „în mâna” roboțelului. Totul s-a petrecut mai interesant, pentru că am fost ajutați și îndrumați de voluntara noastră Gabriela Bunic. Chiar mulțumim mult, suntem recunoscători că datorită ei, și altor voluntari, căci sunt mai multe fete istețe care ne învață, facem primii pași spre viitoarele profesii.
Cine oare nu și-o dorește – o căsuță frumoasă, cu flori înconjurată, să fie la țară și sigur încăpătoare. E visul multora, chiar de la cea mai fragedă vârstă, când începem a ne juca cu păpușele, sau de-a familia. Chiar astăzi de Ziua Internațională a Familiei, cei mai mici și cei mai activi cititori ai bibliotecii au venit cu mare plăcere la Serviciul „BiblioPicii”, la Biblioteca „Transilvania”. Și ce-am făcut noi astăzi? Am creat! Ce? Păi niște căsuțe. Atelierul de creație „Căsuța mea de vis” este cel ce le-a tentat pe mămici să scoată picii din casă astăzi. Bravo! Și le mulțumim pentru acest fapt! Cum a fost la atelierul nostru de creație? Interesant!!! Pe foile albe au înflorit niște căsuțe micuțe, viu colorate, create de către pici. Aceștea fiind ajutați câte un pic de mămici, au construit încet, încet căsuțe adevărate: cu geamuri, ușă, acoperiș chiar și hogeac. Drept model pentru creația de astăzi a fost cartea scrisă de către Marcela Peneș și Ștefania Antonovivci „Activități practice: Grupa pregătitoare de 6 ani”. Și așa cum creativitatea nu are margini, nu ne-am oprit aici, am reușit să construim și căsuțe din chibrite. Ei ce să vă zic, viitorii constructori, au prins firul profesiei, la sigur vom avea o țară frumoasă. De creat am creat, dar orice lucrare picii o demonstrează la „Podiumul” aplauzelor. Cum fără el? Aici e locul de laudă așteptat de fiecare. De creat am creat, dar și de joacă n-am uitat. Dacă doriți să vedeți ce minunate lucrări ne-au ieșit, veniți la Biblioteca „Transilvania”! Mai mult decât atât, de pe 1 iunie formăm un grup nou de bibliopici, cu care vom crea, vom desena, ne vom juca și multe altele vom mai face. Grăbiți-vă să vă înscrieți!
Daaa, timpul trece foarte repede. Numărăm pe degete zilele care au mai rămas până la sosirea verii. Dar asta nu a fost o piedică de a crea ceva frumos și original la Serviciul „Făurașii” de la Biblioteca „Transilvania”. Iar dacă ar fi să o luăm în ordinea priorităților, prima a fost aducerea naturalului în casele noastre prin crearea unei decorațiuni de vară, care? Păi aranjarea originală a unui buchet cu flori. Ei bine, cu un strop de imaginație, bună dispoziție am reinventat ceva mai vechi. Cum? Vedem în imaginile de mai jos. Frumos, nu-i așa? Vara!!!!Anotimpul preferat de toți! Arome, Căldură, Culoare!!! Da, iată așa, la atelierul nostru, sala pentru copii s-a umplut de aroma îmbietoare a florilor înfloriteîn această perioadă,cu un vas și un buchet cu flori, care a schimbat aspectul sălii, dar și ne-a înviorat privirile. Iar rezultatul? O creație extraordinară, care degajă relaxare și bucurie de vară.
Dragi copii vă îndemnăm să participați la Concursul de Lectură „Bătălia Cărților”Lecturând 10 cărți înscrise în concurs aveți toate șansele să deveniți Cititorul Anului 2019!
Vă propunem sa faceți cunoștință cu cartea „Din capul meu” a autoarei Sharon Draper.
„Cuvinte.Mă înconjoară mii de cuvinte. Poate milioane.
Cuvintele s-au învârtejit mereu în jurul meu ca fulgii de zăpadă – fiecare dintre ele delicat și diferit, fiecare topindu-se neatins în palmele mele.
În adâncul meu, cuvintele se adună în mormane uriașe. Munți de expresii, de propoziții și de idei interconectate. Fraze inteligente. Glume. Cântece de dragoste.” (Fragment)
Vă recomandăm tuturor acest roman, scris la persoana I, care nu vizează numai povestea de viață a unui personaj suferind, ci urmărește și să ne facă mai înțelegători cu cei care ni se par inferiori pentru că niciodată nu se știe dacă nu vom fi și noi într-un scaun cu rotile îndurând durerea provocată de lipsa de compătimire a celor din jur.
Melody este o fetiță de „aproape unsprezece ani” care suferă de sinestezie. Această boală include retardul mintal sever, astfel că majoritatea oamenilor cred despre personajul principal că nu înțelege nimic din ce se vorbește în jurul său întrucât acesta nu poate vorbi. Cu toate acestea, Melody are o memorie formidabilă, reușind să rețină foarte multe lucruri încă de pe vremea când era foarte mică. În pofida tuturor sfaturilor medicilor de a nu o trimite pe fetiță la școală, părinții decid să o ducă pe Melody la Școala Generală Spaulding Street, unde „învață” alături de alți copii cu dizabilități în sala H-5. Copiii din H-5 participă la cursuri obișnuite împreună cu elevii „normali”, iar Melody se împrietenește cu Rose, o fetiță gata să dea o mână de ajutor tuturor celor care au nevoie. Trecând prin diverse evenimente neplăcute (în care unii o jigneau sau o batjocoreau), Melody reușește să își pună în valoare darul pe care îl deține cu ajutorul Medi-Talker-ului (un dispozitiv care o ajută să comunice mai ușor, mai complex, mai elevat cu cei din jur) și să le demonstreze tuturor că se înșală cu privire la inteligența sa.
Numele Melody este ales foarte potrivit în contextul acestui roman întrucât fetița asociază tot ce vede, tot ce aude, tot ce miroase, tot ce simte cu culori. Această simfonie cromatică îi dă lui Melody sens vieții și o face să poată privi uneori dincolo de cuvintele pe care nu le poate rosti. Totodată, discursul ușor depresiv al personajului scoate la iveală suferința de care au parte oamenii cu dizabilități. Acest monolog, împreună cu simțurile sporite de care aceștia dispun, sugerează că persoanele ce au anumite afecțiuni sunt poate chiar mai inteligente decât noi, „cei normali”. Noi ceilalți nu putem vedea aceste lucruri deoarece nu putem încă să înțelegem lumea interioară în care aceste persoane sunt „închise”. Această lipsă de înțelegere și poate și de răbdare duce la bine-cunoscutul fenomen bullying. Foarte mulți copii sunt afectați de acest fenomen și deseori aceștia recurg la decizii precum îndepărtarea de părinți, fuga de acasă și cel mai grav: suicidul…
Această carte merită citită pentru că aduce în prim plan una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă societatea in zilele de azi: integrarea persoanelor care ies în evidență într-un colectiv. Chiar și așa, mulți dintre cei afectați de imposibilitatea de a se integra într-un grup găsesc puterea de a renaște din propria cenușă și de a-și depăși condiția lor. În ce sens?, vă veți întreba. Ei bine, mulți întorc și cel de-al doilea obraz în fața „agresorilor” și le demonstrează că în ei, frica de bullying nu se poate instaura. Alții ignoră aprecierile veninoase la adresa lor și merg înainte, așa cum este cazul lui Melody. De apreciat este, însă, cum firul narativ, deși ușor de urmărit și de parcurs, creează atât de multe sentimente de furie împotriva celor care o tratează pe Melody într-o manieră încărcată de superioritate și dispreț. Cert este faptul că nu voi uita niciodată bucuria pe care am simțit-o atunci când Melody a putut să-și mai curme din suferință, reușind să construiască fraze mai ample și mai clare cu ajutorul Medi-Talker-ului. În același timp, pe atât de emoționat și de conectat la lumea personajelor am fost și în momentul în care Melody își privea cu înduioșare surioara, pe Penny, cum se dezvoltă ca un copil „normal”.
Cum vă pare ziua de astăzi? E cam frig, nu-i așa? E timpul tocmai bun de șezut în casă, dar nu putem spune același lucru despre cei mai mici cititori ai noștri! Ei sunt foarte dornici de joacă, de ieșirile împreună cu prietenii și sigur de carte. Bravo lor!!! Doar împreună cu ei reușim să avem cele mai reușite ședințe în cadrul Serviciului „BiblioPicii”.Și cum credeți care a fost tema zilei de astăzi? Am făcut cunoștință cu una dintre cele mai colorate insecte – fluturele, cel ce zboară frumos din floare în floare și cu culorile sale vii ne atrage atenția fără să ne dăm seama. Au aflat picii noștri că flururașul apare din omidă și că viața unui fluturaș, din păcate, este scurtă. Acesta ne bucură cu prezența sa în medie 2-5 săptămâni. Ce copii bravi!!! S-au întristat un pic, când au aflat despre aceasta, dar ca să-i înveselim puțin, o poezie-am învățat. Să vă zicem care? „Fluturașul zburător/ ia culoare de la flori,/ O așează pe-aripioare/ Și-i frumos precum o floare.” O poezie-am învățat, și de treabă ne-am apucat. Ce-am făcut? Am dat viață unorfluturașiimprimați pe hârtie, i-am colorat cu carioce!!! Ce bucurie!!! Copiilor le place mult să coloreze cu cariocele, culorile sunt vii și frumoase. Ei și cum apreciem noi munca bibliopicească cunoașteți? Fiecare a urcat pe tronul aplauzelor! Dar orice munca trebuie răsplătită, rasplata fiind joaca și dansurile, în care ne luăm cu mare plăcere de fiecare dată. Astăzi am reusit să însușim și 2 cântece cu elemente de dans, acestea fiind: „Dansul rățuștelor” și „Dansul prieteniei”. Ei ce ziceți, v-am intrigat? Daca da, atunci vă așteptăm cu drag, să veniți la Biblioteca „Transilvania” și să participați cu copiii la Serviciul „Bibliopicii”.
